Starea de bine poartă în zilele noastre denumirea de ,,wellness”. Deși pare un concept modern, rădăcinile sale sunt antice. Totuși, curentul a luat amploare abia în preajma anilor 1950, când un grup de fizioterapeuți și gânditori americani au conturat prin scrierile și conferințele lor ceea ce înțelegem astăzi prin ,,wellness” sau ,,stare de bine”.
Bazele wellness-ului în India și China
Practicile specifice s-au transmis initial prin viu grai, încă din 3.000 – 1.500 i. Hr. în Ayurveda. Ulterior, acestea au fost notate în așa-numitele Vedas sau cele patru scrieri hinduse sacre. Ayurveda este un sistem holistic care tinde către armonia dintre cele trei planuri ale ființei umane: trup, minte, spirit. Tipologiile ayurvedice sunt croite după constituția unică a fiecărei persoane: înfățișare fizică; nevoi specifice; interacțiuni sociale; caracteristici psihologice s.a.m.d.). Cheia este păstrarea constantă a unui echilibru, obiectiv care poate fi îndeplinit cu ajutorul unui stil de viață armonios și a unor practici precum yoga sau meditația.
Puternic influențată de taoism și de budism, Medicina Tradițională Chineză reprezintă unul dintre cele mai vechi sisteme medicale din lume care abordează organismul uman ca pe un întreg (un sistem holistic). De aici apar derivate precum acupunctura, fitoterapia, gi gong sau tai chi. Practici a căror eficiență este atestată astăzi până și de medicina alopată.
Bazele wellness-ului în Europa
Hipocrates, în 500 i. Hr. –este, cel mai probabil, primul medic care atrange atenția asupra prevenției. Sugerează totodată că boala este o urmare a unui regim de viață incorect. Prin regimul de viață, filosoful înțelegea un cumul de factori: alimentația, stilul general de viață și mediul înconjurător.
Medicina romană antică pune și mai mult accentul pe prevenție. Dezvoltă în acest sens un sistem public de sănătate care se baza pe băile publice. De această inițiativă sunt legate și începuturile balneologiei.
După o serie de respingeri ale ideii de prevenție în Evul Mediu, perioada modernă vine cu multiple mișcări intelectuale, spirituale și filosofice proliferate atât în Statele Unite ale Americii, cât și în Europa. Ia naștere un întreg portofoliu de practici alternative, printre care se numără homeopatia, osteopatia, chineziterapia, chiropractica și tratamentele naturiste. Se propagă tot mai mult ideea conform căreia sursa sănătății fizice stă în starea de spirit.
În anii 1790, fizioterapeutul Christian Hahneman dezvoltă homeopatia, un sistem care se bazează pe substanțele naturale pentru a stimula răspunsuri de autovindecare din partea organismului.
În jurul anilor 1860, preotul Sebastian Kneipp creează cura cu același nume, combinând hidroterapia cu fitoterapia, exercițiile fizice și nutriția. În aceeași perioadă apare și New Age, curentul care promovează gândirea pozitivă în orice situație. Anii 1870 aduc osteopatia, o terapie care lucrează musculatura și articulațiile.
În 1880, Maximilian Bircher-Benner începe primele cercetări de nutriție din lume, promovând un regim alimentar bogat în fructe și legume. Ia ființă organizația YMCA, prima unitate la nivel mondial care are ca punct de pornire starea de bine.
În 1890, Daniel David Palmer dezvoltă chiropractica, aducând atenția asupra structurii și modului de funcționare a organismului.
În secolul XX, ideea stării de bine se răspândește
La trecerea în secolul XX, John Harvey Kellog face publică o nouă rețetă pentru starea de bine, de data aceasta formată dintr-o nutriție corectă, exerciții fizice, aer proaspăt, hidroterapie și grija de sine. Naturopatia, care are ca punct central abilitatea corpului de a se vindeca prin schimbări de alimentație, ierburi, masaje și stimularea articulațiilor, devine din ce în ce mai cunoscută în toată lumea. Apar primele programe de detoxifiere.
În 1910, Fundația Carnegie pune la îndoială toate practicile alternative, reproșându-le lipsa de rigoare științifică. Medicina orientată spre boală și bazată pe evidențe devine principalul reper la nivel mondial.
Înțelesul modern al cuvântului ,,wellness” este strâns legat de anii 1950, momentul în care apare o lucrare foarte importantă și totodată puțin cunoscută. Aceasta din urmă se intitulează High-Level Wellness (anul publicației este 1961), iar autorul ei este Halbert L. Dunn.
Ideile propagate în carte au fost îmbrățișate ulterior de alți ,,părinți” ai wellness-ului, ajungându-se până în punctul în care până și corporațiile au devenit interesate de implementarea noii abordări a sănătății. Sunt inițiate așadar mai multe programe guvernamentale care vor promova starea de bine în special în America și sunt fondate din ce în ce mai multe organizații importante în acest sens – Deutscher Wellness Verband (Germania) și European Wellness Union (Europa) sunt doar câteva exemple.
